ORIZONTAL : 1) La baza poeziei stau unele doine populare cunoscute de poet, ale caror versuri Eminescu le stilizează, iar lirismul este aprofundat: - Ce te legeni, codrule, / Fără... , fără vânt, / Cu crengile la pământ? – Bate vântul dintr-o parte -/ Iarna-i ici, ... departe (2 cuv.). 2) Poezia este o elegie filozofica pe tema vremelniciei, ca şi în Revedere: Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult, / Crengile-mi rupându-… , / Apele-astupându-… – Despre stoluri de rândunele: Şi se duc pe rând pe rând, / ... lumii-ntunecând – Râu în SV Franţei. 3) Lac şi localitate în Brazilia – Pe lângă plopii fără soţ: Azi nici măcar îmi pare rău / Că trec cu mult mai... , / Că cu tristeţă capul tău / Se 'ntoarce în zadar – Persoane. 4)Poemul ... (file din poveste), unde codrul e descris în fantastice imagini – Răspunsul codrului dezvăluie mişcarea spaţiului spre vibraţia în substanţa sufletului: Trec în stoluri rândunele, / Ducând... mele (neart., sing.). 5) evlavii – Plini de faguri cu miere din pădurile de tei. 6) Mare folclorist şi compozitor român, autor al volumului „Povestea vorbei” (Anton, 1793? – 1854) – Plăsmuit, ticluit. 7) Elegia ... am un singur dor – Siglă pentru East European Trade. 8) Timpul este referinţa întregii poezii: Ziua... , noaptea creşte / Şi frunzişul mi-l răreşte./ Bate vântul frunza-n dungă - / Cântăreţii mi-i alungă – Intră în cupă! – Element al naturii nelipsit în numeroase capodopere eminesciene. 9) Poezia Cu mâne zilele-... adaugi – Odată cu venirea frigului, păsările părăsesc codrul, precum şi norocul: Şi se duc ca.... , / Scuturând aripele. 10) Versurile creaza un tablou dinamic: Bate vântul dintr-o parte - / Iarna-i... , vara-i departe – A se feri, de pildă, de singurătate – Început de dragoste! 11) Pieptar – V-... dus cu anii, ducu-vă dorul, / Precum cu toamna frunzele trec (Amicului F.I.) – Din Doina: De la Nistru pân' la Tisa / ... Românul plânsu-mi-s'a. 12) Care răscoleşte sufletul, astfel e poezia eminesciană, in care bucuria şi suferinţa, voluptatea şi durerea, visul şi dorul de dragoste, iradiază întregul univers al imaginarului.
|
|
VERTICAL: 1) Se observă că toate
datele planului natural si ale celui uman stau sub cupola naturii:
Şi de ce să nu mă... , / Dacă păsările trec!
– Păsările îşi părăsesc codrul rămas
fără vlagă: Şi mă lasă… , /
Vestejit şi amorţit / Şi cu doru-mi singurel, / De mă-ngân numaï cu el!
2) La întrebarea poetului
Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vânt,
/ Cu crengile la pământ?, răspunsul vine
firesc, având în vedere ciclicitatea normală a timpului:
- De ce nu m-aş... , / Dacă trece vremea mea!
– Succesiunea anotimpurilor
iarnă-vară. 3)
Bate vântul frunza-n dungă - /
Cântăreţii mi-i... – Institutul de
Instruire a Liderilor. 4) Acuze! – „Deşteaptă-te, române” –
Dumitru Ciorici – Corneliu Baba. 5)
... -i ici, vara-i departe. / Şi de ce să nu
mă plec, / Dacă păsările trec! –
Trec în stoluri rândurele, /
Ducând gândurile… 6) Poezia
Şi… ploaie cu senin – Insulă în Marea Adriatică – Zăvor.
7) Unitate de lucru mecanic (Fiz.) – Pişcată. 8) Vasile
Alecsandri
– Fluviu în Italia – Din Povestea Dochiei
şi ursitorile: Au
venit, mãri, -au venit / Împãraţi din rãsãrit / Sã mã cearã în... , / Dar s-au
dus cum au sosit. 9)
Poezia … nouri şi-ntre mare –
Cu crengile... pământ?
10)
Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri…
– Codrule, măria-...
11)
Junii corupţi:
Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, /
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se 'nfiară / Cu fierul... în
foc
– Din Doine de dor:
... albã sta pe masã / Cum îi... mai frumoasã,
/ Nici necoaptã / Nici rãscoaptã, / Lângã... / Carne friptã, / Lângã carne /
Douã cane; / Una-i cu vin îndulcit / şi nu bea de necãjit
– 12) Care se publică
prima oară, cum e volumul de „Poezii” din 1883, în care figurează şi poezia din
titlu – „Poezii” de Mihai Eminescu.
Dicţionar: ARN, EGA, EET,
IIL, ISA, ERG, ASO.
|
Consultarea textului
| -
Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă - Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Solutia careului: Ce e amorul?
|
Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Şi se duc ca clipele, Scuturând aripele, Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!
de
melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului, principalul mod de
expunere fiind descrierea.
Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea ireversibila a timpului. Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul fara frunze, fara pasari, fara viata. Titlul este exprimat printr-o interogatie retorica, pe car.e poetul o adreseaza cu nostalgie codrului. Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie, la gandire profunda privind timpul trecator. Structura, semnificatii si limbaj artistic Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Poezia este alcatuita din doua secvente lirice, organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica este intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului. Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului, care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric. Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile la pamant?". Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un motiv evident: "Fara ploaie, fara vant". Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?". Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti. Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un dialog cu poetul, explrcandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat. Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului, exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea mea!", cauzata de efemeritatea vietii. Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor. Starea de melancolie a codrului, care tanjeste dupa vara, este cauzata si de plecarea pasarilor care il incantau cu ciripitul lor: "Cantaretii mi-i alunga /() Daca pasarile trec!". Randunelele pleaca in "stoluri", imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand", care creeaza o atmosfera generala de tristete, de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura. in finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului, care, personificat, este constient de trecerea timpului, de faptul ca viata se scurge ireversibil. Ideea reiese din repetitia verbelor"trec", "se duc" si din comparatia "se duc ca clipele". Pasarile calatoare si clipele simbolizeaza conceptia ca timpul trece prea repede, ca viata este efemera. Codrul ramane singur, parasit de toate fiintele dragi, idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit, vestejit si amortit". EI este umanizat prin sentimentul de dor, care este singura speranta pentru revigorare, pentru refacerea in vara viitoare: "Si ma lasa pustiit / Vestejit si amortit / Si cu doru-mi singurel, / De ma-ngan numai cu el!". Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical: "vremea", "ziua", "noaptea", "iarna", "vara", "clipele". Inspirata din literatura populara, poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu ilustreaza un stil specific acestei creatii lirice. Un element sugestiv pentru limbajul popular este dativul etic -"mi-1 rareste", "mi-i alunga"-, precum si prezenta unor cuvinte sl expresii populare - "aripele", "ici", "dor", "singurel", "trece vremea mea", "fruhza-n dunga". Prozodia. Ritmul este trohaic, masura versului este ca in poeziile populare, cu versul scurt de 7-8 silabe, iar rima este imperecheata: vant/pamant; clipele/aripele. Poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu este o creatie lirica, intrucat poetul, prin glasul codrului, isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului, sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante, toamna si iarna. Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la viata in anotimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe". |
